Studiul reactivităţii microcirculaţiei la pacienţii cu fenomen Raynaud primar şi secundar

Scris de Imre Mihály, Orbán Enikő Réka, Balogh Zsolt Elek, Makó Katalin, Puskás Attila, Brassai Zoltán

Fenomenul Raynaud a fost descris în timp, mai întâi ca o intensificare a tonusului simpatic, apoi ca o disfuncţie a arterelor degetelor. În ciuda studiilor efectuate, multe întrebări legate de această temă rămân deschise şi în prezent. Autorii prezintă studiul neinvaziv al reactivităţii microcirculaţiei în fenomenul Raynaud primar, şi fenomenul Raynaud secundar. Cu ajutorul metodei laser Doppler (LDF) au fost examinaţi 9 pacienţi sănătoşi, 10 pacienţi cu fenomen Raynaud primar, şi 14 cu sclerodermie. Cei 33 de pacienţi au fost supuşi unor probe cum ar fi testul hiperemiei reactive post-ocluzive, testul reactivităţii psiho-fiziologice, sau testul la rece. Rezultate: fluxul hiperemic maxim atins în urma ocluziei arteriale provocate, a fost patologic la grupa cu sclerodermie (ps/sa=0,0073). Perioada de timp scurs până la fluxul maxim a fost semnificativ mai lung la pacienţii cu fenomen primar (pp/sa=0,0009, pp/s=0,03). De asemenea în urma expoziţiei la rece scăderea fluxului microcirculator a fost semnificativ mai importantă la pacienţii din grupa cu fenomen primar (pp/s=0,0035). Rezultatele obţinute furnizează date importante în ceea ce priveşte fiziopatologia acestui fenomen, şi subliniază importanţa acestei metode complementare în diagnosticul şi diagnosticul diferenţial precoce al fenomenului Raynaud.


Tipărire   Email