Studiile ultimilor ani au demonstrat că nu atât masa corporală, ci obezitatea viscerală corelează cu morbiditatea cardiovasculară, insulinorezistenţă şi apariţia diabetului zaharat tip 2. De asemenea s-a dovedit că ţesutul adipos (şi mai ales cel visceral), nu este un ţesut inert, ci activ metabolic, respectiv este un organ neuroendocrin, care secretă o multitudine de substanţe cu acţiune asupra metabolismului lipidic, asupra comportamentului alimentar, respectiv asupra inflamaţiei, cu efect endocrin, paracrin sau autocrin. Multe dintre aceste substanţe au fost recent descoperite, la fel şi alte elemente, sisteme (cum este sistemul endocanabinoid) ale interacţiunii foarte complex de reglare a comportamentului alimentar. Toate aceste peptide sunt posibile ţinte terapeutice în încercarea de influenţare a obezităţii.