Am studiat efectele angiotenzinei II (Ag II) şi a losartanului pe artera mesenterică izolată de şobolan în două variante experimentale: pe ţesut cu endoteliu intact şi ţesut fără endoteliu. AgII, ca una din cele mai puternice substanţe vasoconstrictoare, utilizată în diferite concentraţii, a produs creşterea contracţiilor musculaturii netede, dependent de concentraţie. Amplitudinea contracţiilor provocate de Ag II a fost redusă în prezenţa losartanului, tot dependent de concentraţie. Am găsit diferenţe statistic semnifi cative între cele două tipuri de ţesut: contracţiile produse de Ag II au fost mai ample în cazul endoteliului intact, iar losartanul a fost un relaxant mai efi cient pe ţesut lipsit de endoteliu.
Cuvinte cheie: şobolan Wistar, endoteliu, artera mesenterică, losartan, angiotensina II