Numeroase substanţe xenobiotice liposolubile prezintă efecte care pot perturba funcţiile endocrine. După originea lor, pot fi poluanţi antropogeni (xenoestrogene), substanţe de natură vegetală (fitoestrogene) şi medicamente. Efectul lor este exercitată în primul rând asupra sistemului reproductiv, a funcţiilor tiroidiene şi a metabolismului glucidic şi lipidic. Expunerea excesivă la aceste substanţe prezintă un risc crescut de îmbolnăvire (tumori maligne hormondependente, malformaţii ale sistemului reproductiv, tulburări ale fertilităţii, obezitate, şi tulburări neuroendocrine). Fitoestrogenii ajung în organismul uman şi animal prin alimente de origine vegetală, în cursul obiceiurilor de nutriţie. Datele privind efectul lor asupra organismelor vii sunt controversate, în unele boli având efecte protectoare, dar pot fi implicate şi în anumite procese patologice. În evaluarea efectului nociv al disruptorilor endocrini trebuie să se ţină cont de mai multe aspecte, cum ar fi prezenţa în mediu şi expunerea simultană a organismelor vii la mai mulţi agenţi hormonali activi care poate duce la efecte sinergice, precum şi de persistenţa acestor substanţe în mediu şi acţiunea lor pe termen lung.
Cuvinte cheie: disruptori endocrini, poluanţi antropogeni, fitoestrogeni